În luna mai, când din grădini ne îmbată mirosul dulce amărui al pomilor fructiferi, în păduri se simte cel mai puternic mireasma florilor de salcâm. Treci pe lângă o pădure sau chiar pe lângă un pâlc de salcâmi plantați de vreun gospodar nostalgic si vezi ce simți. Mirosul florilor de salcâm, așezate în ciorchini albi, ne relaxează, ne reduce stresul, ne trezește un sentiment de bucurie.
Mierea noastră de salcâm provine din două locuri diferite. Așa că, dacă vei vedea la ea nuanțe ușor diferite să nu te întrebi de ce. Parte din ea este obținută de albine din nectarul florilor cules din vechii Codrii ai Vlăsiei, acolo unde se află și vatra stupinei noastre, iar cealaltă parte, după ce aici, la șes, albinele nu mai au ce face, din pădurile din zona sălbatică a Subcarpaților de Curbură.
Datorită conținutului ridicat de fructoză și scăzut de glucoză această miere se cristalizează extrem de lent. Culoarea ei, limpede ca apa, de un galben deschis, este tipică pentru acest sortiment. Mierea își păstrează consistența lichidă o perioadă îndelungată de timp și are o aromă ușor dulce și plăcută.
Mierea de salcâm se folosește pentru calmarea tusei, în cazul unor nevroze, gastrite, astenie, nivel ridicat de stres, convalescență sau pentru întărirea sistemului imunitar.
Așa că, aceasta nu ar trebui să lipsească din alimentația zilnică, mai ales a copiilor.